Căscă ochii marii după ce soarele îi străpunse ochii închişi cu raze puternic strălucitoare ... Lent , leneş , coborâ picioarele pe parchetul rece al camerei. Şi privi spre ceea ce era în aceea cameră.
Stătea de mult acolo , era o cameră normală deloc tipică unui adolescent , bine el nu mai era adolescent ci era un om în toată firea în ultimul an de facultate.
Se ridică în picioare şi se întinse. Era ca un corp sedat fără suflet în mişcare ; direct sub duş se aţinti simţind cum apa fierbinde îi calmează pielea uscată.Se desprinse cu greu de cabina duşului. Se privi în oglindă şi se strâmbă uşor ciudat.
Deja era ora 08:30 , nu-i păsa , pentru el era dimineaţă ca şi pentru toată lumea. Camera lui era încă răscolită , chitării peste chitării oriunde.
"La dracu cu tine durere de cap." îşi spuse ştiind că toată noaptea nu umblase deloc pe aici şi nu îşi amintea nimic ,decât o durere de cap.
Privii cu slăbiciune , de pe balcon , intrarea în bloc şi oraşul , intrarea şi oraşul , şi tot aşa.
Îşi mai trase peste degete mânecile pulovărului roşu negru în dungi şi mai luă două înghiţituri din cafeaua ce tocmai o făcuse într-un ibric albastru , vechi . în timp ce privea acelaşi lucru de vreo două ore. Era gata.
Gata să ce?Gata să spună şi el că totul s-a terminat. Gata să îşi reînceapă viaţa ca un om normal. Ce tot vorbesc eu aici , Woohyun nu era un om normal. Şi nu va putea fi, nu fusese crescut ca un om normal , se mira şi el că nu lătra sau ceva...căci nici măcar a un om nu fusese crescut.